Ceai de Coada Soricelului 50g

COADA ŞORICELULUI (Achillea millefolium) Nume uzuale: alunele, bradetel, coada-hartului, crestatea, cricalic, crivalnic, dragavei, garva, iarba-oilor, iarba-stranutatoare, o-mie-de-foi, prisnel, rotatele-albe, sorecie, sorocina. Parte intrebuintata: intreaga planta Proprietati medicinale: astringentm tonic, curativ, diuretic, cicatrizant, diaforetic. Coada şoricelului face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze penate, păroase şi flori albe sau trandafirii. Numele ştiinţific al plantei Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care folosea coada şoricelului pentru a vindeca rănile soldaţilor săi. Planta creşte în toate zonele, de la câmpie până la regiunile subalpine. O întâlnim la marginea pădurilor, a drumurilor, în fâneţe, poieni, soluri nisipoase, în locuri însorite sau umbrite. Se mai numeşte brădăţel, coada-şoarecii, crestăţea, iarba-oilor, iarbă strănutătoare, sorocină, şorecie, etc. Excelenta in cazuri de hemoragii si sangerari pulmonare. Daca se administreaza cu generozitate la instalarea unei raceli, alaturi de alte leacuri simple, o va vindeca in douazecisi patru de ore. Este un leac minunat in toate cazuri de febra, daca se bea fierbinte. Deschide porii, eliberand toxinele, regleaza temperatura si imbunatateste circulatia. Unguentul din coada soricelului vindeca vechile rani, ulceratii si fistule. Buna impotriva dispensiilor sia hemoragiilor pulmonare si intestinale. In cazuri avansate de noduli sau hemoroizi, se administraeza zilnic cate un purgativ si o clisma din coada-soricelului. Aceasta da rezultate bune in evacuarea gazelor de stomac si este de asemnea utila in cazuri de diabei si nefrite. COMPOZIŢIE CHIMICĂ: ulei volatil (alcătuit din achilină, achilicină, millefină, matricină), taninuri, flavone, acid cafeic, acid clorogenic, vitamine (E şi K), β-sitosterol, etc. Actiuni INTERN: tonic digestiv, stomahic, antiinflamator, calmant, antispastic, hemostatic, bactericid, antipruriginos, cicatrizant, imunomodulator. EXTERN: antiinflamator, cicatrizant, hemostatic, antimicrobian, antipruriginos. Indicatii INTERN: se utilizează ca adjuvant în: anorexie, sindrom dispeptic, pentru stimularea funcţiei hepatice şi digestive, diskinezii biliare, afecţiuni gastrointestinale cu componentă spastică (crampe abdominale, colici biliare), colite, enterocolite, ulcer gastric si duodenal, gastrită hiperacidă, meteorism (balonare), epistaxis, hemoragii interne, metroragii, hemoroizi, dureri menstruale, metroanexită, cistită. EXTERN: se utilizează ca adjuvant în: plăgi, arsuri uşoare (de gradul I), hemoroizi sângerânzi, leziuni ano-rectale, epistaxis, ulcer varicos, prurit vulvar, înţepături de insecte. Administrare INTERN: -pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă. -maceratul la rece – se prepară dintr- o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese. -infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min.la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese. EXTERN: -în fisuri anale, ulcer varicos, arsuri, se fac badijonări sau spălături cu maceratul sau infuzia de plantă; -în hemoroizi şi prurit vulvar se fac badijonări, spălături sau se aplică local sub formă de comprese cu maceratul sau infuzia de plantă; -în epistaxis reci